Bucova de lângă Ploești. Acolo era proprietar un amic al doctorului, d. C. A. Filitis. Trăind în casele proprietarului, aproape de Ploești, puteam la ori-ce moment să mă reped la familia mea. Această propunere ’mi conveni, și am rugat pe doctorul Stanceanu, să previe pe amicul sSu.
Pe drum spre Pitești luai hotărîrea de a merge la Bucova. Împărtășii hotărîrea mea amicului meu de voiagiu. El nu mă sfătuia să plec îndărăt, dar la urma urmelor ajungând la Ghergani și văzend că sunt decis a mă întoarce, mă sfătui ca cel puțin să nu plec cu calea ferată, unde geandarmii ruși m6 puteau aresta, ci via Tîrgoviște.
Așa am și făcut. Ne sărutarăm, ne luarăm rămas bun...... Vali nu mă gândeam p’atunci că nu ne vom mai întâlni nici o dată, că în curând moartea crudă va răpi din sînul nostru pe iubitul meu amic, și că eu.... eu voi fi acela, care va avea să’i scrie necrologul, pentru a vesti tinerimea din Basarabia, că cel mal bun, cel mai deștept și cel mai cinstit din fruntașii săi s’a stins.
La Ghergani luai diligența, și plecai spre Tîrgoviște, unde am și sosit, iar a două zi am angajat o trăsură cu patru cai, pentru a mă duce la Bucova.
