Această pagină a fost verificată
XXI.
MOARTEA DOCTORULUI ZUBCU CODREANU
În tren ne gândiam, încotro să mergem. La Curtea de Argeș aveam pe un prieten, d-rul Russel, refugiat politic ca și noi. Era firesc deci, să ne gândim la el.
— Eu plec la Curtea de Argeș! îmi zise în fine Zubcu-Codreanu.
Eu nu mă hotăream. Lăsasem familia la Ploești, într’o casă din strada Câmpina, unde se știa deja situațiunea mea. Nu, puteam s’o las neîngrijită și părăsită la discreția spionilor ruși, cari foarte lesne puteau să descopere refugiul ei. De aceia tocmai, înainte de a pleca, mă sfătuisem cu răposatul doctor C. Stanceanu, și dânsul mi propusese ca să aleg de refugiu satul
