demnitate individuală mult mai vie, de cât posedăm noi aceștia, cari ne am obicinuit cu despotismul nostru, cu poliția noastră și cu cinovnicia noastră. Acești ofițeri și jurnaliști ruși n’au priceput că în Turcia, mulțumită stărei primitive a tiraniei musulmane, s’a păstrat mult mai multă egalitate civică și libertate individuală de cât la noi în Rusia, și că mai cu seamă în Serbia, unde o generațiune întreagă a fost deja educată sub regimul libertăților Constituționale, un asemenea sistem de sfărâmarea fălcilor era imposibil. Sârbii și Bulgarii n’au putut prin urmare să vază în voluntarii noștri, în așa zișii lor liberatori, de cât pe bași-buzucii ruși. Și ce să mai zicem, după aceasta, despre acei scriitori și oamenii de stat ai Rusiei, cari vorbesc acum de liberarea altor slavi—slavilor din Austria, slavilor din Ungaria, slavilor din Prusia și chiar din România? Până va exista regimul turcesc la noi, este ridicol de a se deschide măcar gura pentru a cere liberarea fraților slavi, cari locuesc în Austria, Germania și România. Slovacul, oprimat de Maghiari, ba chiar și jidanul din România, se bucură de mai mare libertate nu numai individuală, ci și națională, de cât
