S’a iertat acestor voluntari beția lor «oribilă, li s’a iertat iregularitatea, lipsa de scrupule în cestiuni bănești, clar mai era și alt ceva. Majoritatea acestor voluntari era din ofițeri, formați la Caucaz într’o școală de arbitragiu și de violență fără seamăn, formați în Polonia, și așa mai departe. De aceia tocmai în curgerea câtor-va luni cât a durat resboiul sârb, s’a desfășurat de-a lungul Dunărei albastre, a Savei și a Moravei, un sistem monumental de pălmuială și de sfărâmarea măselelor. Lumea întreagă — soldații și țărănii, studenții universitari, profesorii de colegiu, sârbi și bulgari, au fost supuși acestui procedeu de civilisare muscălesc.
«Cu ajutorul pumnului ofițerii ruși[1] au crezut necesar să învețe pe slavi arta militară; și nu numai acești ofițeri, dar și ziariștii ruși, cari au plecat în Serbia, n’au bănuit măcar că sârbii și chiar bulgarii, au conservat sub jugul otoman un simțimânt de libertate, inviolabilitate și
- ↑ Ofițerii noștri maimuțând pe ofițerii ruși sunt asemenea de părere că fără bătaie nu se poate în armată. Părere odioasă și care înjosește arta militară, de alt-fel ea e și greșita, căci în armata elvețiană, germană și englesă nu se bate, iar noi, românii, am fi mândri de a ajunge la progresul acestor armate. Părerea mea este, că cu cât ofițerimea unei țări e mai incultă, cu atât și bătaia mai brutală domnește în armată.
