ce! patru păzitori năvăliră asupra nenorocitului.
O luptă desgustătoare s’a încins Bogo-liubof, cuprins de groază că vpr să ’l ucidă, încordase toate forțele sale musculare, pentru a’și apăra viața El se luptă, dar vai.... temnița ’i a sleit forțele cu desăvârșire, patru oameni puternici ’l aruncă la păment; unul, cu greutatea întregului seu corp, s’a așezat pe pieptul bolnavului, altul ’i a întors manile la spate, doi ’l țin do cap și de picioare.
Bătrânul bărbier tremură, sufletul seu de soldat încărunțit în resboaîe, e revoltat de această priveliște.
— Mai încet, mai încet! se ruga el de temniceri. E bolnav, sunteți creștini și voi.
Și mânile sale tremurînde acoper cu săpun obrajii arestantului. Briciul șovăește, pe ici, pe-colo pelea e tăiată și curge sânge. Dar în fine operațiunea s’a isprăvit. Temnicerii și bărbierul ies pripit din chiliă, de frică ca nu cum va nebunul, liberat, să arunce în capul lor cu ceva.
Frica lor însă e zadarnică. Bogoliuboff zace jos leșinat încetul cu încetul el își revine în simțiri.
Despre resistența nenorocitului temnicerii raportară directorului. Spre seară d.
