o mâncare mai bună, și acum umblă nervoși prin chiliele lor.
După masă toți petrec ca de obiceiu. Dar iată se aude jos la fereastră cum santinela strigă:
— Să trăiți d. general!
In coridoare o mișcare mare, se aude zăngănitul pintenilor și a săbiilor.
— Sănătoși băieți! țipă o voce tremurătoare.
— Să trăiți d. general! răspunde o salvă de voci a temnicerilor.
General Von-Wal, guvernatorul din Char-cov, se apropie de numărul 16. Unul din temniceri ’i deschide ușulița.
— Cum se numește? întrebă general pe directorul temniței, care ’l urmează cu mișcările unui cățel lingușitor.
— Țițianoff, don general!*)
Cu șapca în cap, cu mâinile în buzunar, Von-Wal intră în chilia prințului Țițiani. Condamnatul, ca om mat bine educat de cât acest general finlandez, se scoală de pe scaun și stă în picioare, rezimat cu o mână de măsuță.
- ) Prințul Alexandru Țițiam, ultimul descendent al țarilor Georgiei, pentru piopaganda socialista a fost condamnat la, 10 ani de muncă silnica. Guvernul muscalcsc ținea foarte mult ca acest arestant sa moaia cât mai iute, și de aceia ’l-a închis înti’o celula solitara
