acești doi nenorociți tremurau ca varga, cuprinși de niște fiori, nervoși, pentru a se reține de un atac de nervi, ambii ’și mușcau buzele până la sânge. Dar iată că s’aude rîgăitul înăbușit al nebunului, suspinul său suprem—și lacrimile, șiroaie de lacrimi ’i poticniră. Plânsul devine din ce în ce mai tare, mai nervos, și se isprăvește printr’un bocet, apoi un rîs istericos... Ce rîs lugubru! . Rîsul unui om, care își perde rațiunea.
D’odată toate ușile din chilii se cutremură de lovituri; toți arestanții acum sunt cuprinși de o excitațiune nervoasă;
— Ce faceți acolo, tâlharilor!? De ce ’l băteți, mișeilor! strigă nenorociții.
Dar călăii își fac treaba lor oribilă, ei înfășoară pe nebun într’un cearșaf lung și ’l lasă legat strâns.
Jn chilia sa e tăcere acum; nebunul, strivit, acoperit cu vînătei — s’a liniștit.
In temniță se așteaptă visita guvernato-rului-general. întreaga temniță se curățe, podelele se spală, curtea se mătură bine, în coridoare se văruesc păreții. Arestanții în Ioc de halaturi sdrențeroase au priimit altele noi. Iată în fine și ziua visitei a sosit. Temnicerii au fisionomii serioase, uniforma lor strălucește. Arestanții în acea zi au căpătat
