— Bună ziua! zice aspru general.
Țițiani ’l salută, fără a zice ceva. Fruntea generalului se sbîrcește, ochii i se aprind de mânie.... Lingăul de director începe a arunca niște priviri zăpăcite, voind a descoperi causa nemulțumim generalului. O pausă.
— Cum stai? țipa Von-Wal. Așa se stă, față cu autoritatea? Iată cum trebue să-stai!
Și generalul ’și scoate mâinile din buzunar și le întinde dealungul corpului sSu. Tițiani surîde amar, și apoi ’i zice, arătend cu mâna pe temniceri:
— Pentru iștea, ești autoritate, pentru mine — călău!
Generalul Von-Wal remâne un moment ca opărit, apoi brusc se îndreptă spre ușă și iese. Ochii săi acum aruncă schintei. Temnicerii și directorul ies dînd din cap.
Se deschide altă chilie. Generalul intră la Mișkin.
— Ai ceva să ’mi comunici ? întreabă el acum.
— Da, am, respunde arestantul. Și începe a se plânge că hrana e rea, că aerul e infect.
— Singur ești vinovat! respunde generalul.
