Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/346

Această pagină a fost verificată

e cuprins de delirul dorinței de a ieși afară; auzind amenințările, rațiunea sa se întunecă și mai tare, stimulată de resistentă.

— Mizerabilii! mizerabilii!.. strigă el.

In ajutorul temnicerului intră în coridor mai mulți soldați. Toată banda aceasta de fisionomii sinistre, bestiale, se apropie pe furiș de ușa chiliei nebunului. Temnicerul bagă iute cheia în gaura ușei și o deschide, apoi năvălind cu toții d’odatâ, împing cu ușa pe nebun până la capătul cel-l-alt al odăiei. Intr’o clipă întreaga bandă e în chilie, năvălește pe nenorocit, îl rostogolește peste crivat și începe a’l martirisa, legându’i mânile și picioarele cu o funie. Oasele nebunului se îndoaie sub greutatea a cinci oameni, cari ’l țin sub ei; din pieptul lui iesă un rîhăit înăbușit.

Sgomotul acestei lupte desgustătoare între un nebun și șease călăi ajunge la auzul celor-l-alți arestanți. In chiliile numărul 2 și 13 aproape în același timp încep a se auzi niște plânsuri istericale, apoi un rîs nebun. Acesta e bietul Cerneavsky, condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru manifestația de pe piața Kazan, și Svitîci — cari încep a-și pierde mințile. In tot timpul, cât s’au auzit loviturile nebunului în ușă,