Mișkin afară din sala ședinței. Acuzatul Stepane se apropie atunci de grilagiul care desparte pe preveniții de curte, și strigă cu o voce emoționată:
— Acesta nu e tribunal! Sunteti niște lachei... vă disprețuesc!
Un geandarm ’l lovește cu mânerul săbiei peste cap, curge sânge, omul cade. Această scenă sălbatică produce o impresiune groasnică asupra celor l-alți preveniți, și ei toți cer a fi duși din sală.
In mijlocul emoțiunei generale președintele închide ședința.
A doua zi advocații într’o pledoarie superbă sfîșiară rechizitorul procurorului, care perdu ori ce curagiu. Nenorocitul n’a mai cutezat de a se încerca măcar de a susține acuzația, și s’a mărginit a cere condamnarea a 20 de acuzați, declarând, cu un cinism sfruntat, că cei-l-alți 173 din arestanți au fost deținuți în prevenție pentru descoperirea adevărului.
Așa s’a isprăvit acest proces monstru. Curtea cu jurați a condamnat pe cei 20 de inculpați la muncă silnică în Siberia, iar 173 achitați de curte, au fost expediați în exil pe cale administrativă, adică printr’o simplă disposițiune polițienească.
Pe când la Petersburg se judeca acest
