dreptate de a zice, c’aci nu se judecă un proces, ci se joacă o comedie, c’aci se făptuește o crimă mai odioasă, mai infamă...
La aceste din urmă cuvinte președintele strigă:
— Dați’l afară! afară!
Ofițerul de geandarmi se repede la Mișkin, dar unul din acuzați, ovreiul Rabinowici, ’l oprește în drum. Ofițerul izbutește, după o luptă, să dea jos pe Rabinowici și pe acuzatul Stopane, și să apuce de mânecă pe Mișkin.
Dar Miskin, care știa că astă dată vorbește pentru ultima oară, care știa asemenea că vor trece ani, zecimi de ani, un secol, și când noi toți vom fi o țerină, cuvintele sale vor resuna de pe paginile istoriei — cu o voce tare a zis: «... mai infam lucru de cât aceia ce se petrece într'un lupanar, căci acolo niște femei miserabile se prostituesc pentru o bucată de pâne, iar aci niște senatori vând viața oamenilor, libertatea lor, dreptatea, adică tot ce e mai sfânt pe pământ, și vînzarea aceasta se face din lașitate... din servilism pentru decorații, grade și salariu.»
In fine geandarmii isbutesc să tîrască pe
