întrebările procurorului, din ordinul său mi s’au pus fiare la picioare și la mâini. După ce am purtat luni întregi aceste fiare picioarele mele au devenit o rană mare, purulentă, pentru că inelele de la fiare au fost foarte strîmte.
La această groasnică denunțare, președintele Peters a avut cinismul de a face următoarea obiecțiune:
— Tribunalul nu poate controla afirmațiunile d-v, cari nu se întemeiază de cât pe niște vorbe.
— Dar priviți la picioarele mele! strigă prevenitul.
— Tribunalul, întrerupe președintele, palid de rușine, nu e competent pentru a examina starea sănăteței voastre.
— Eu protestez în contra acestor selbătici!
— Nu e acum momentul, pentru a ne ocupa cu ast-fel de lucruri.
— În acest cas mai am să fac o singură declarație, și apoi nu voi mai zice nici un cuvînt. Acum, d-lor jurați, înțeleg foarte bine câtă dreptate au avut tovarășii mei de a refusa să ieie parte la acest proces. Acum e vădit pentru toată lumea, că aci adevărul nu se poate spune, că aci acusatul n’are drept la apărare; acum am
