— Putem oare să fim numiți conspiratori si răsvrătitori noi, cari zicem că de la popor trebue totul să purceadă, și că poporul trebue să fie stăpân asupra destinelor sale?! Noi n’avem la disposițiunea noastră nici temnițile, nici armata, nici intreprisele mari industriale, cari țin în robie și supunere mulțimea. Cum? În ce mod dar am fi putut silui conștiința poporului? Singurul mijloc, singura noastră armă, — e convingerea!
— Toate mijloacele de violență sunt în mânile adversarilor noștri, cari se folosesc de ele. Și dacă în asemenea împrejurări, guvernul tot are frică de noi, apoi aceasta decurge din faptul că dânsul știe bine că în partea noastră sunt simpatiile mulțimei. Dar dacă este așa, atunci noi nu mai suntem de loc niște criminali, niște ațîțători, ci numai și numai interpreții credincioși ai tendințelor și aspirațiunilor mulțimei.
— Poporul simte — noi știm!
După aceste cuvinte, președintele curței a oprit pe inculpat de a urma. Atunci Mișchin denunță juraților următoarele fapte :
— Există, domnilor jurați, un proces verbal prin care se constată că eu, un arestant preventiv, am fost supus torturei. Când refusasem de a respunde la unele din
