resunător se auzi, și mulțimea o înconjură. În acest moment din spre tribunal apăru un pluton de geandarmi, care ocupă ieșirea din stradă. Mulțimea deveni îngrijită și se dete la o parte spre zidurile caselor. Văzusem p’un domn înalt, îmbrăcat în șubă, înhățat de doi geandarmi.
— Nu vezi cine sunt? striga acest domn desvălindu’și șuba. Pe pieptul hainelor sale am văzut mai multe decorații.
Ce s’a făcut apoi cu acest domn — nu știu, căci am fost apucat de curentul mulțimei și tîrît spre strada Liteinaia. De odată auzii niște împușcături. Unii din mulțime strigau, speriați:
— Geandarmii împușcă!
De frică intrai sub o poartă, sub gangul căreia mă adăpostii. Privind spre uliță, vedeam cum fug femei, bărbați, copii, goniți de geandarmi; trei geandarmi înhață pe un lucrător, și ’l bat groasnic; un tînăr cu fața scăldată în sânge, intră într’o prăvălioară, a cărei ușe s’a închis apoi cu sgomot. Toți strigau, femeile țipau și plângeau. Lângă mine, sub gang stetea o germană, care ’mi zise:
— Mein Gott, es ist ein wahrer Aufstand!
Când grosul publicului trecu, ieșii de sub gang în stradă, dar făcând câți-va pași
