detei peste un grup de sergenți de stradă cari înconjurau p’un om căzut jos. Mă apropiai și... oroare! văzui p’un tînăr cu crierii ieșiți din craniu.
— E mort?
— Nu vezi! S’a împușcat singur! îmi respunse unul din sergenți.
Am aflat apoi c’acest nenorocit era Sidoratsky, un biet student. Unii zic că el singur ’șl a tras un glonț în cap — versiunea poliției, evident, alții — publicul, zice că a fost omorât de geandarmi. Asemenea mai aflasem, apoi că poliția a urcat cu sila pe Zasulici într’o caretă și a dus’o în fortăreață. Așa dar Zasulici e arestată.»
Corespondentul ziarului Kolnische Zeitung a greșit.
Iată în ce constă greșala sa. Prins, studentul Sidoratsky a fost omorât de geandarmi, în momentul când nihiliștii au urcat pe Zasulici într’o caretă de piață; geandarmii, cari năvăliseră în acel moment, pentru a pune mâna pe Zasulici, au fost întimpinați de resistența unui grup de tineri, în fruntea căror a fost Sidoratsky; s’a iscat o încăerare, un glonț a nemerit pe nenorocitul student, care căzu mort. Nihiliștii, văzând că trăsura cu Zasulici era înconjurată de geandarmi, deschiseră una din ușile caretei,
