iată că apare advocatul Alexandroff, și mulțimea începe a aplauda, apoi niște studenți redică pe mâni pe advocat strigând «ura». Advocatul pentru a scăpa zise studenților să aștepte că iese Zasulici din spre portița, care duce în temnița arestanților în prevenție. Auzind aceasta, întreaga mulțime se îndreptă imediat spre acea ușă, care iese în altă stradă numită Șpalernaia. Lumea se aduna mereu, așa că în curând întreaga stradă era plină de lume; printre mulțime se vedea un mare număr de soldați fără arme, cari de sigur au ieșit din casarma ce se află alăturea. Era foarte frig, soarele apusese, și peste oraș cădea o bură deasă, dar lumea așteaptă cu răbdare, și amenințările sergenților de stradă, cari îndemnau publicul să se împrăștie n’aveau absolut nici un efect.
«Strecurându-mă printre mulțime auzii fel de fel de vorbe. Studenții ziceau că Zasulici nu va fi liberată, că de sigur poliția o va aresta și o va expedia în exil; publicul mai solid protesta, și opina că Zasulici, o dată achitată, va fi pusă în libertate.
Trecu vr’o jumătate de ceas. De o dată ușa se deschise și ieși Zasulici. Un «ura»
