turbat, adresându-se câtre directorul temniței :
— Pentru ce acești arestanți se plimbă împreună? De ce nu supraveghiați ca să se plimbe fie-care a parte?
Directorul, de frică, începu a morrnoi niște scuze, iar Bogoliuboff voind a’l scăpa de încurcătură, într’un mod cât se poate de cuviincios, a respuns sbirului, că tovarășii săi de plimbare nu se judecă cu dînsul în același proces politic.
— Nu vorbesc cu d-v; am să vă închid în carceră! sberă infamul, și adresându-se câtre director porunci:
— Să ’l închizi în carceră!
Bietul tînăr a fost înhățat și dus la carceră, pe drum însă, de oare-ce carcera era în aripa stângă a temniței, Trepoff iarăși a întâlnit pe Bogoliuboff.
— De ce nu ’l-ați dus la carceră? țipă fiara sălbatică, am poruncit ca să fie închis!
Directorul explică, că tocmai ’l duc în carceră, dar Trepoff, turbat de mânie, cu spume pe buze, bătea din picior, gesticula ca un epileptic, și înjura pe arestant în gura mare.
— Canalie!.... Pălăria jos!...
Bogoliuboff rămase neclintit.
