mal lugubre, ’mi veneau la redacția ziarului Rabotnik și Le Travailleur[1] și înregistrând aceste știri, adese-ori ’mi venea sa plâng de ură contra dușmanilor țărei mele, a Poloniei, Ukrainei și Caucazieni.
În curând după procesul amicilor mei din Moscova o știre groasnică veni la tipografia mea din Geneva. O barbarie teribilă a fost făptuită la Petersburg de către prefectul de poliție generalul Trepoff.
Iată ce s’a întâmplat:
În ziua de 13 Iulie 1877, des dimineață, ușa temniței arestanților preventivi s’a deschis cu mare alai, și în curte a intrat generalul Trepoff, urmat de o suită. Șeful sbirilor Țarului veni să facă inspecție, de și n’avea nici un drept de a o face, căci temnița aceasta destinată numai pentru cel în prevenție e direct pendentă de ministerul de justiție. În curtea temniței în acest moment nenorocit se plimbau trei arestanți politici: Petropavlowsky, Bogoliuboff și basarabianul nostru Cadiano. Apropiindu-se de prefect cei trei arestanți, l’au salutat, și s’au dat la o parte.
Trepoff s’a oprit în loc, apoi țipă ca
- ↑ Acest din urmă ziar l’am redactat în anii 1877—78 împreună cu mai mulți amici politici ca Jucovsky, Elisee Reclus, Dr Oelsnitz și alții.
