de mamă, care ținea mult ca copiii ei, trei fetițe, să se obicinuiască din frageda copilărie la gospodăria casnică, la o viață simplă și plină de muncă roditoare. Mama sa se folosea de toate împrejurările pentru ca fetele sale să facă cunoștință do aproape cu manifestațiunile vieței sociale, cari le înconjoară; de aceia alăturea, și în același timp cu învățătura, cu piano, fetele învățau gospodăria casnică și agricultura, căci trebuea să moștenească o avere în moșii de peste două milioane lei: alăturea cu predarea regulelor de buna cuviință fetițele aveau voie să se joace cu copiii din sat, și iarna Maria scurta lungile seri ascultând la cuhniă povești și cântece bătrânești, poveștile sau cântate de slugi. În vîrsta de 13 ani Maria ajuta deja pe mama sa la administrarea moșiilor, ținea cheile de la pivniță și hambare, supraveghea arăturile și sămănâturile, umbla cu mama prin sat, lecuind pe țăranii bolnavi.
Așa dar viața Măriei n’a fost întru nimic croită după calapodul vieței pline de far niente, a unei domnișoare. Ea era o copiliță blajină, modestă, dar foarte impresionabilă și serioasă. Rare ori se întâmpla ca dânsa să dea prilej la dojenire, rare ori era dânsa causa vre unei certe. Nervoasă
