Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/252

Această pagină a fost verificată

din fire, avea deja un caracter așezat. Rudele sale îi proroceau o viață lină, găsind în caracterul ei toate calitățile necesare pentru ca din fetiță să se desvolte. Încet câte încet un om cinstit, o bună soție, o bună mamă. Soarta ei însă a deszis această prorocire.

La vîrsta de 13 ani Maria Subotin cu mama și cu surorile sale s’au mutat de la moșie la Moscova, pentru a intra în școala secundară de fete. Aci în curând viața ei s’a schimbat cu desăvârșire. Fiind dintr’o familie bogată, copila începu a ieși în lume, a lua parte la sindrofii, baluri, teatru. Dar viața aceasta plină de sgomot nu era făcută pentru firea ei, pentru sufletul ei.

Cavalerii cu flirt, domnișoare cu complimente ușuratice, n’o făceau să surîză măcar, și în curând toți aceia cari o înconjurau își făcură o părere eronată despre copilă, crezând-o lipsită de ori ce pasiune, rece și indiferentă. Când Maria a trecut în clasele superioare ale liceului de fete, a făcut cunoștință cu câți-va studenți, oameni foarte de treabă. Din acest moment în salonul mamei ei resună conversațiuni privitoare la starea țăranilor în Rusia, la cestiunea muncitorimei în genere, la procesul politic al lui Neciaeff, etc... Aceste conversații,