unei religii noi protestante, m’am hotărât să merg acolo, ca să văd dacă printre sectanți nu voi găsi un teren bun pentru ideile mele, Ajungând în sat, nu m’am oprit la un țăran proselit al nouei religii, ci la un pravoslavnic, întrebând pe stăpânul casei despre sectanți, acesta ’mi a zis:
«— Sunt niște oameni foarte de treabă, buni gospodari, ospitalieri, și nu beau vin. Iată vecinul meu chiar e de aceia; mergi la dânsul, îți va spune multe și mărunte despre religia lor.
«Des de dimineață, luând cu nune lucrul de mână, am mers la acel vecin. Sectantul Stepan vântura grâu în mijlocul ariei; eu m’am așezat pe o claie de paie cu lucrul meu în mână. În curând Stepan isprăvi de vânturat, și se apropie de mine:
«— Salutare soro, bine ai venit! mă întâmpină el cu blândețe.
«— Salutare frate! răspunsei eu.
«După aceia s’a început între noi o conversațiune. Stepan îmi declară că imediat ce m’a văzut a priceput că sunt una din acele femei cari caută adevărul, si că dânsul e vesel de a mă putea călăuzi spre descoperirea acestui adevăr. Apoi
