Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/241

Această pagină a fost verificată

dreptate femeia astă, dar deh..... așa-i lumea, așa a fost și așa va rămânea! Acum însă văd, că este cu neputință ca să fie tot așa, și că neapărat, da, neapărat lucrunle se vor schimba. Acum înțeleg că de la noi depinde, ca să se schimbe, și nimeni altul de cât noi lucrătorii trebue să ne punem pe lucru, ca să ne des robim».

«A doua zi, când m'am întâlnit cu Ivan C..., am fost surprinsă de aerul său cam jenat.

« D-ta trăești de mult aici, ’i-am zis, deci cunoști bine lumea, arată-mi pe cei mai buni din lucrători, cu cari merită să vorbesc, și să mă înțeleg cu ei despre cele vorbite....

«— Nu cunosc pe nimeni aici, ’mi a răspuns Ivan C....... Și lucru despre care am vorbit—e periculoși.... Zicând aceste cuvinte omul luă căciula, și fără a-mi zice remas bun, ieși din casă. Am înțeles că îi este frică! Cu toate astea nu m’am lăsat, și zilnic citeam lucrătorilor cărți socialiste. Auditorul meu tot-d’a-una mă ascultă cu mare atențiune, cerând explicări și analisând cele citite....

«Auzind mult de la lucrători despre locuitorii unui sat vecin, cari toți sunt sectanții