al omenirei — paralisează tot; apoi mai cumpănește și îndoiala de forțele proprii, și lipsa de credință în popor.
«Mai des de cât cu ori care am vorbit «cu un țăran, Ivan C.... om cu multă minte sănătoasă, deștept și bun părinte de familie. Acest om mal cu seamă se tânguia de starea mizerabilă a lucrătorilor de uzină. Ivan C... înțelegea foarte bine nedreptatea relațiunilor dintre proprietarii uzinei și lucrători; pricepea ce flagrantă e exploatarea muncitorilor, și une-ori își punea chiar întrebarea, dacă o asemenea stare de lucruri poate să dureze tot-d’a-una. Mult, și pe larg am vorbit cu dânsul despre toate astea, și într’o zi ’i-am dus niște cărți privitoare la cestiune. Impresiunea ce au produs aceste cărți asupra lui a fost foarte mare. Ivan nu credea că există în lume asemenea cărți, că sunt cărturari cari se ocupa de soartea lumei muncitoare. Întreaga noapte acest om a fost gata să asculte citirea ce-i făceam, și cu chiu și vai ’l-am convins, că e târziu și mâne e zi de lucru. Când am isprăvit cetirea, Ivan, cu ochii înflăcărați ’mi-a zis cu un ton solemn:
«— Vezi ce babo, când în rândul trecut am vorbit cu tine, mă gândeam: are
