ci acasă, în calitate de boiangeasă și cusutoreasă. Seara, când se isprăvea lucrul la uzină, lucrătorii umblau și ședeau în grupuri pe uliță, unde se fac și cunoștințele.
«Am observat că lucrătorii ascultă mai cu seamă cu plăcere când se vorbește despre partea negativă a vieței lor. Le pare bine când se găsește un om cu mintea sănătoasă, care nu numai că înțelege chinurile lor, simpatisează cu ei, dar mai cu seamă e capabil să le arate causa, isvorul acestor chinuri. Acești lucrători înțelegeau chiar și foloasele unei greve, dar pricepeau tot-odată că fără organisație o grevă este absolut cu neputință.
«Organisațiunea lumei muncitoare după calapodul european fiind la noi imposibilă, nevoită eram să arăt lucrătorilor că mai exista și alt mijloc mai radical.—In acest cas însă, se dau pe față toate acele piedici, cari opresc lumea muncitoare de a lucra într’un mod conștient pentru emanciparea sa; ori-ce lucrător, ca ori-ce om, se sfiește de a sacrifica persoana sa proprie pentru o fericire, de care se vor folosi numai nepoții sau chiar strănepoții săi. Frica de a perde viața asta miserabilă, jertfind’o pentru un viitor depărtat
