— «Să-ți fie frică mai cu seamă de acest inamic!»
Repausatul împărat, omorît la 1881 pe stradă, avea mare dreptate. Convingerea liberă, modul de a privi lucrurile fără vr’o piedică teologică, fără considerații lumești fără idealism, romantism, fără vr’o virtute de paradă sau rigorism afectat — nu provine de cât din știință. Această goliciune tocmai a înghețat inima autocratului.
Dar ce legătură poate fi între un popor semi-selbatic și între nihilism, despre care scrie Alexandru Herzen?
«O întrebare se presintă, zice scriitorul rus, și anume aceia de a ști unde se află puntea de comunicare între nihilism și comuna țărănească; adică între știința crudă și scrutătoare, și între credința oarbă și naivă ; intre știința adultă și marele copil, care în somn visează încă că țarul e bunul său părinte și Maica Precista cel mai bun leac în contra holerei și incendiului ?
«La această cestiune voi răspunde prin a adăoga, că țăranul rus mai are un vis frumos: el visează că pământul îi aparține lui. Deaci, lucru firesc — minoritatea cultă, dar și realistă, se întâlnește cu țăranul rus pe terenul cestiunilor sociale și agrare. Iată dar și puntea.
«Cugetarea, știință, convingerea dogma, nu remân la noi nici odată în stare de teorii de un ce abstract; din contră, ele năvălesc, fără să aibă un câmp, cu prea mare avânt—în viață practică, dorind a sări din pragul ușei drept în mijlocul arenei. Noi putem trăi lung timp
