Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/23

Această pagină a fost verificată

într’o stare de amorțeală morală și de somnolență intelectuală, dar odată gândirea deșteptată, dacă ea nu sucombă sub greutatea unul mediu groaznic, dacă ea resistă insultei și distracțiunei, primejdiilor și lenei,—ea merge înainte penă la cea din urmă consecință, logica noastră ne avend stavilar într’un trecut neșters sau cicatnsat.

Dualismul germanilor, cari știu că viața «der Theorie nach» nu coincide cu sferele practice, și deci se resemnează cu acesta — ne este antipatic nouă nihiliștilor.

«Femeile și fetele se aruncă în brațele noilor doctrine, și cer independența persoanei lor, cer demnitatea muncei. Nimic analog nu s’a văzut din timpurile Sen-Simonismulul....

«Societatea în care femeia e atât de ostenită și gândul ei e așa de neîndurător, trebuia să fi fost adânc atinsă ; trebuia ca acea societate să fi fost foarte umilită, jignită, înșelată, ultragiată, pentru a începe la urma urmelor prin a se îndoi, și apoi a se arunca fără teamă și reservă în marea rece și fără mărgini a adevărului gol. Cine cunoaște istoria sufletelor noastre necăjite, bolnave, calicite?...

«In știință și cărți am găsit noi o patrie, în istoria Occidentului o tradiție: e tradiția marei lupte a secolul XVIII. O, cât am iubit noi și cât de liber am respirat aierul curat al marei fortune de la 1789! Noi ne-am plecat cu venerațiune înaintea figurilor sombre ale marelui vostru consiliu republican, care au inaugurat era nouă a rațiunei și libertăței!

«Credința pasionată a tinerimei ruse pentru