Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/99

Această pagină nu a fost verificată
100
OTHELLO
Observă dacă pune stăruință,
Și nu te mai slăbește Desdemona…
Citește ’n toate astea… Iar pe mine,
Mă lasă pân’atuncea bănuielilor,
— C’așa sunt eu, o fire păcătoasă —
Și crede-o, te conjur, nevinovată…

  OTHELLO
O nu te teme, sunt stăpân pe mine…

  IAGO
Te las atunci cu bine, Excelență… (iese Iago)

  OTHELLO
Ce bun și cum se cade Florentin!…
Ce bine vede el în fundul lucrurilor…
— O clipă s’o ia razna Desdemona,
Și fie ea de ființa mea legată
Cu coardele puternice-ale inimei,
In stradă o arunc, să nu se vadă!
Să fie cu putință?… Nu sunt alb…
Și nu am arta omului de lume…
Cu anii mi se pare merg la vale…
Dar nu chiar într’atât ca să mă ’nșele…
Și fapt e că mă ’nșeală… — Ce-mi rămâne,
E ura!… Ah, de ce m’am însurat!
Să ai asemeni creaturi e bine,
Dar nu și pofta lor nesățioasă…
Mai bine broască într’un fund de beci,
Decât un colț de inimă în care