Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/100

Mai au și alții loc… — E soarta noastră,
A celor mari… Cei mici sunt mai feriți…
Ne pasc pe lume două mari ursite:
A morței, mi se pare, și a coarnelor…
Dar vine…

Intră Desdemona și Emilia.

— Cum adică, să mă ’nșele?
Atuncea nici în cer să nu mai credem!…

  DESDEMONA
Othello scumpul meu, e masa gata…
Și osapeții te-așteaptă doar pe tine…

  OTHELLO
E vina mea…

  DESDEMONA
Dar rău arăți la față…
Othello, ai ceva?

  OTHELLO
— Aici, sub frunte…

  DESDEMONA
Ei vezi dacă nu dormi? Dar nu-i nimica…
O clipă numai să te leg, și trece. (îl leagă cu o batistă)

  OTHELLO
Dar nu vezi că e mică? Dă-o ’ncolo!… (o desface și aruncă, ea o scapă jos)
— Să mergem.