Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/9

Atunci când însă actul din afară
Va da pe față gândul dinăuntru,
Atuncea numai, dragă, voi putea
Și eu în palmă inima să-mi port,
Ca ciorile din ea să ciugulească…
Dar pân’atunci… eu nu sunt cine sunt.

 RODERIGO
Dar ce noroc pe-acest buzat de Maur
Să ia așa femeie!

 IAGO
— Strigă, scoală,
Și tu din somn pe tatăl Desedemonei,
S’alerge după el, să-i strice cheful,
Din stradă ’n stradă numele țipându-i-l!
Ațâță și pe rude… Fă să-l piște,
In raiu ’n care ’noată, toate muștele,
Așa ca fericirea, cât de mare,
Mai mult un chin s’ajungă pentru Maur!

 RODERIGO
Aici stă tatăl. — Strig în gura mare!

 IAGO
Da, fă-te speriat!, — ca ’n miez de noapte,
Când focul izbucnește prin oraș.

 RODERIGO
Brabanțio, he-hei! Brabanțio, scoală!