Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/8

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL I
9
IAGO
Așa-i în oaste, mulți înaintează
Mai mult cu bilețele și favoruri,
Decât după vechime, după merit…
— Dar crezi tu că mai pot avea la suflet
Pe-un om ca ăsta?…

RODERIGO
— Da, dar îl slujești…

IAGO
Ca el de asemeni mie să-mi slujească!…
— Stăpâni să fim cu toții nu se poate,
Dar nici să fim cu toții slugi oneste…
Vezi ființe fericite să-și târască
Robia în genunchi, precum măgarul
Samaru-și duce până când stăpânul
Ii dă la bătrânețe cu piciorul.
La tălpi să-mi bați o slugă-așa de proastă!
Dar sunt și unii care pun smerenie
Pe chip, însă cu inima sunt liberi…
— Se fac doar că-și slujesc cu drag stăpânul,
Se’mbuibă, își fac rostul, dar cu gândul
Se ’nchină lor, când altora se pleacă…
Sunt slugile cu cap. Și eu sunt una!
Cum tu ești Roderigo, n’aș mai fi
Nici eu un Iago, dacă-aș fi Othello…
Urmându-l deci, pe mine mă urmez…
Și dacă fac — cu scop — pe ’ndrăgostitul,
Mi-e martor Cerul că-l urăsc de moarte.