Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/7

Această pagină nu a fost verificată
8
OTHELLO
S’au dus cu plecăciuni la el odată,
Să-l roage să mă ia locotenent,
Pe lângă el, — și-ți jur că nu cereau
Ceva ce nu era de mutra mea…
El însă plin de el și de ’ngâmfare,
Ii ia cu vorbe late pe departe.
Cu aere de mare general,
Ca pofta să le-o taie pe cuvânt
Că… «omul el de mult și l-a găsit»!…
Și care-i omul?
Mă rog, un mare-adunător de cifre!
Un oarecare florentin, zis Cassio,
Un flușturatec și-un afemeiat,
Ce n’a condus în viața lui un escadron,
Și nu știe ce-i aia bătălie,
Mai mult decât o slujnică !… în colo,
Mai bun la teorie ca un consul,
Mai tare decât toți în trăncăneală!
Acesta-i «omul» lui… Pe când pe mine,
Pe care m’a văzut luptând la Rodos,
Și Cypru, — cu creștinii, cu păgânii —
Mă lasă ’n drum, mă lasă ’ncălecat
De-un conțopist, ce știe doar s’adune!
Și-așa contabilul e azi locotenent,
Iar eu rămân un simplu port-drapel,
Al Excelenței Sale Domnul Maur…

RODERIGO
Decât drapel, mai bine poartă-i Sâmbetele…