Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/71

Căci Cassio sta gata să-l străpungă…
Montano face-atunci un pas spre Cassio,
Și-l roagă să se-astâmpere; iar eu,
Mă duc să-l fac pe celălalt să tacă!…
Să nu ridice — cum s’a și ’ntâmplat —
Cu larma lui, orașul în picioare.
Dar iute la picior, o și tulise!
Și n’apuc să mă ’ntorc, c’aud un zangăt,
— De săbii!… — și pe Cassio ’njurând,
Cum nu l-am auzit în viața mea!
Mă duc la ei, și-i văd încăerați…
— Așa cum i-ai văzut și tu, — adineaurea…
Mai mult decât atâta nu mai știu…
Decât că… omu-i om… și-și pierde capul…
Adesea dai în cel ce-ți vrea doar binele…
Așa poate și Cassio, săracul…
Mai fiind și scos din minți cu vreo insultă,
De haimanaua aia care-a șters-o…

  OTHELLO
Văd, Iago, foarte bine,
Că vrei din datorie și iubire,
Pe Cassio să-l faci scăpat… (lui Cassio) Mi-ești drag,
Dar Cassio, de astăzi înainte,
In tine nu mai am un ofițer.

Reintră Desdemona cu suită

Poftim, și pe iubită mi-au trezit-o!
— Ce lecție vă trebuie!…

  DESDEMONA
— Dar ce-i?