Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/56

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
57
se fac praf. Ce să mai vorbim! O pușlama desăvârșită. Femeia a și dat peste ce-i trebuie.

  RODERIGO
Asta n’o cred. Ea-i o fire din cele mai curate.

  IAGO
Mofturi. Vinul pe care-l bea e făcut din struguri. Dacă era curată dela Dumnezeu nu mai cădea pe Maur. Fata tatii! N’ai văzut nenorocita cum se juca cu palma lui Cassio? N’ai observat?

  RODERIGO
Ei bine, era din politețe…

  IAGO
Era din lubricitate, băiatule. Preludiu tainic, la toată povestea asta de gânduri necurate și desfrâu. Se apropiau așa de mult cu buzele, că respirările lor se sărutau. Gânduri murdare, Roderigo. Apropierele astea dintre ei, netezesc drumul. Și odată te pomenești cu drumul bătut, iar la capătul lui: două trupuri ce se ’ntâlnesc! Pfui! — Dar lasă pe mine, dragul meu. Nu de geaba te-am adus din Veneția. Stai de pază noaptea asta. Din ordinul meu. Cassio nu te cunoaște. Eu voi sta pe lângă tine. Tu caută-i pricină. Ori vorbind prea tare, ori râzând de disciplina lui, — ori pe ce cale vrei, și după cum se va ivi prilejul.

  RODERIGO
Bun.