Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/54

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
55
Primește un sărut, și încă unul…
— Sărutul să ne fie toată cearta. (se sărută)

  IAGO (aparte)
Acord desăvârșit… Dar am eu cheia,
I-oi face eu să sune ’n dezacord…

  OTHELLO
Să mergem în cetate. — Dragii mei,
Am vești, războiul nostru-i isprăvit.
Dușmanu-i dus la fund!… — Ce face Cyprul?
— Să vezi ce bine ai să fii primită,
Iubirea mea, — am prieteni mulți pe-aicea…
Vorbesc cam fără șir… fiindcă sunt beat,
Sunt beat de fericire… Dragă Iago,
Fii bun și du-te ’n port după bagaje,
Dar ia ’n cetate și pe șef cu tine,
Căci merită! — e tare cum se cade…
Hai vino, Desdemona, și ’nc’odată,
La noi în Cypru fii binevenită…

Ies toți, afară de Iago și Roderigo

  IAGO
Caută-mă numaidecât în port. — Vin’aici. Dacă ești om de curaj (și se spune că fricoșii, când sunt îndrăgostiți, au mai mult decât le-a fost dat dela natură) atunci ascultă. Locotenentul noaptea asta e de serviciu la corpul de gardă. Mai întâi trebuie să-ți spun că Desdemona s’a și îndrăgostit de el.