Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/34

 OTHELLO
— Lăsați-o.
Vă jur că nu e ca să-mi fac o toană,
Și nici ca să-mi astâmpere o poftă
Trezită ’n trup de anii ei mai tineri,
Ci numai fiindcă-așa frumos ne roagă…
Ferească Cerul cineva să creadă
Că asta m’ar putea îndepărta
O clipă dela marea datorie.
Ah dacă mica tolbă a lui Cupidon
Mai are pentru mine vreo săgeată,
Și mințile îmi ia cu jocul dragostei,
Atuncea gospodinele să facă
Tingiri din coiful meu, și numai praful
Aleagă-se din faima lui Othello!

 DOGE
Voi singuri între voi vă înțelegeți.
Dar orice-a fi, luați grabnic hotârîrea,
Căci pleci chiar noaptea asta.

 DESDEMONA
— Noaptea asta?

 DOGE
Da, da.

 OTHELLO
— Cu dragă inimă.