Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/32

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL I
33
Dureri ce nu se lasă vindecate.
O vorbă, fie zahăr, fie fiere,
I-o vorbă! Iar durerea e durere!
Și nu cunosc o inimă zdrobită
Cu vorbe goale numai lecuită…

DOGE
Turcul, cu o flotă puternică, vine-asupra Cyprului.
Othello, tu mai bine ca oricare altul cunoști întăriturile din partea locului. Avem acolo noi un locțiitor de toată încrederea, dar părerea generală, suverană în materie, numai pe tine te vrea. Trebuie să te mulțumești prin urmare să‑ți întuneci fericirea de moment, cu-o expediție grea și afurisită…

OTHELLO
Prea nobili Senatori,
Acel tiran cu numele de obicei,
Schimbase patul meu dela o vreme
Din fier, în pat de puf și de mătase.
Și-abia aștept plecând să-mi regăsesc
Cu noua viață, vechea bărbăție…
Umil plecându-mi fruntea ’n fața voastră,
Imi iau asupră lupta otomană,
— Cu-o singură dorință: să ’ngrijiți,
De traiul și de soarta Desdemonei,
Cum cere firea ei, și-mi cere rangul…

DOGE
Va sta la tatăl ei dacă îngădui…