Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/31

 BRABANȚIO
V’ajute Dumnezeu! — S’a terminat: (Dogelui)
Să revenim la trebile de stat.
— De ce n’am adoptat mai bine-o fată,
Decât s’o dau acuma unui diavol!
(lui Othello) — Poftim și-o ia; precum ți-am refuzat-o,
Așa acum din inimă ți-o dau. (Desdemonei)
… Iar cât privește poama asta bună,
Ce bine c’altă fată nu mai am,
Căci pilda ta m’ar fi făcut tiran,
Și poate-aș fi ținut-o după gratii…

 DOGE
Dă-mi voie-acum să pun și eu, Brabanțio,
O vorbă bună între ei și tine…
Când nu mai e nimica de făcut,
Fă-ți cruce că durerea a trecut.
Nu plânge după ceea ce a fost,
Căci zgândări numai rana fără rost.
Când soarta vre un lucru ți-a răpit,
Tu uită, și așa te-ai lecuit.
Pe hoț îl furi când râzi de el amarnic,
Pe tine doar te furi când plângi zadarnic.

 BRABANȚIO
Iar Cypru-atuncea Turcului să-l dăm,
Căci dacă râdem înapoi ni-l luăm!
Proverbul este bun când toate-s bune,
Proverbul însă mai nimic nu spune,
Când vrei cu un cuvânt să faci uitate,