Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/27

Cu ce magie — căci așa se spune! —
O fată am răpit…

 BRABANȚIO
— O fată bună,
Așa de bună și cuminte ’ncât
Roșea la cea mai mică tresărire.
Deci cum atunci, în ciuda firei sale,
A vârstei, și a numelui, și-a țărei,
In dragoste să cadă după unul
La care i-era frică să se uite?
Am fi nebuni să credem că Natura
Așa de groaznic poate să greșască…
Și nu e oare mai firesc să credem,
Că sunt la mijloc fapte ale Iadului?
Afirm deci c’a lucrat asupra fetei
Cu-anume băutură fermecată.

 DOGE
Bun, bun, dar afirmarea nu-i dovadă.
Sunt simple presupuneri împotrivă-i…
Noi cată să avem dovezi mai limpezi.

 1 SENATOR
Othello, spune tu: e adevărat
Că inima acestei fete caste,
Cu vrăji și cu otrăvi ai cucerit-o?
Ori poate vr’un îndemn mai dinăuntru…

 OTHELLO
Vă rog trimețeți după ea, să vină,
Și-aci, cu toți de față, să vorbească…