Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/26

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL I
27
BRABANȚIO
Iți foarte mulțumesc, mărite Doge.
Și uite-acum pe vinovat: e Maurul!
— Chemat, se pare, pentru trebi de stat…

TOȚI
Ne pare foarte rău…

DOGE (lui Othello)
— Tu ce-ai de spus?

BRABANȚIO
El ce să spuie!…

OTHELLO
— Inalții mei stăpâni,
Că fata i-am răpit-o, cam așa e…
Dar drept e și c’am luat-o de nevastă…
E toată vina mea… Din fire aspru,
Eu nu am harul vorbelor de pace…
Decând curgea în brațul meu o vlagă
Bătrână nu mai mult de șapte ani,
Și pân’acum vreo nouă luni, puterea
Mi-a fost în focul luptei încercată,
Și n’aș putea vorbi de altă lume,
Decât de lumea cruntă a măcelului…
Cu-atâta mai puțin atunci voi pune
Zorzoane pe-o poveste de iubire,
Deci dați-mi voie să vă spun pe față,
Cu ce anume farmece și mreji,