Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/25

 BRABANȚIO
Și eu de-al tău… Altețe, iartă dacă
Eu nu ca senator, nici pentru trebile,
De care — aud acum, m’am repezit,
Din pat să vin aicea; nu-i cetatea
La mijloc, ci durerea de părinte,
— Așa de neagră și copleșitoare
Că ’nghite orice altă supărare.

 DOGE
Dar ce e, spune, ce s’a întâmplat?

 BRABANȚIO
Copila mea…

 DOGE, SENATORI
— E moartă?

 BRABANȚIO
— Pentru mine!
Furată de un vrac, un hoț de inimi,
Căci altfel cum scotea din minți o fată
Intreagă și la trup ca și la minte?

 DOGE
Oricine — ar fi acela care fata
De tine-a despărțit-o, și pe tine
De ea, cu ’ntunecate meșteșuguri,
Chiar fiul meu dacă ar fi, aceluia
Pedeapsa singur tu i-o vei dicta,
Cu legea ’n mână, fără pic de milă.