Această pagină a fost verificată
ACTUL IV
159
IAGO
N’ai dreptate.
N’ai dreptate.
RODERIGO
Ba am. Am dat de pe mine ultima lețcae. Numai giuvaerurile date ca să le dai Desdemonei ar fi cucerit o vestală! Mi-ai spus că le-a primit și m’ai lăsat să nădăjduiesc că în curând voi vedea răsplata ostenelelor mele. Când colo, nimic.
Ba am. Am dat de pe mine ultima lețcae. Numai giuvaerurile date ca să le dai Desdemonei ar fi cucerit o vestală! Mi-ai spus că le-a primit și m’ai lăsat să nădăjduiesc că în curând voi vedea răsplata ostenelelor mele. Când colo, nimic.
IAGO
Bun atunci, dă-i ’nainte…
Bun atunci, dă-i ’nainte…
RODERIGO
Ce să-i dau? Nu-i mai dau de loc! Că-i de geaba! Ba cred chiar că-i o mare ticăloșie să-ți bați în halul ăsta joc de un om.
Ce să-i dau? Nu-i mai dau de loc! Că-i de geaba! Ba cred chiar că-i o mare ticăloșie să-ți bați în halul ăsta joc de un om.
IAGO
Foarte bine, foarte bine…
Foarte bine, foarte bine…
RODERIGO
Nu-i foarte bine deloc, — îți spun. Fiindcă am să fac cunoștiința Desdemonei și-am să-i cer înapoi giuvaerurile. Dacă mi le dă, bun, am scăpat eu de ea, ea de mine. Dacă nu, ai să ai tu a face cu mine.
Nu-i foarte bine deloc, — îți spun. Fiindcă am să fac cunoștiința Desdemonei și-am să-i cer înapoi giuvaerurile. Dacă mi le dă, bun, am scăpat eu de ea, ea de mine. Dacă nu, ai să ai tu a face cu mine.
IAGO
Ai terminat?
Ai terminat?
RODERIGO
Cu vorba, — dar nu și cu fapta!
Cu vorba, — dar nu și cu fapta!
