Această pagină a fost verificată
158
OTHELLO
DESDEMONA
De-ar fi numai atât!…
De-ar fi numai atât!…
IAGO
— Mai te ’ndoiești?
(trompete afară)
— Auzi? e ora cinei… Te așteaptă
La masă… mosafirii au sosit…
Ei lasă, nu mai plânge, o să treacă… (ies Desdemona și Emilia)
Intră Roderigo
— Ei dragă Roderigo?
— Mai te ’ndoiești?
(trompete afară)
— Auzi? e ora cinei… Te așteaptă
La masă… mosafirii au sosit…
Ei lasă, nu mai plânge, o să treacă… (ies Desdemona și Emilia)
Intră Roderigo
— Ei dragă Roderigo?
RODERIGO
— Nu găsesc,
Că te porți cum trebuie cu mine.
— Nu găsesc,
Că te porți cum trebuie cu mine.
IAGO
Ba tocmai dimpotrivă!
Ba tocmai dimpotrivă!
RODERIGO
Mi te lauzi în fiecare zi cu o lovitură, mă legi la ochi cu o nouă nădejde, și când să pun mâna pe ea, ia-o de unde nu-i! M’am săturat. Prost trebuie să mă crezi tu, de crezi că mai pot răbda!
Mi te lauzi în fiecare zi cu o lovitură, mă legi la ochi cu o nouă nădejde, și când să pun mâna pe ea, ia-o de unde nu-i! M’am săturat. Prost trebuie să mă crezi tu, de crezi că mai pot răbda!
IAGO
Să-ți spun, dragă Roderigo…
Să-ți spun, dragă Roderigo…
RODERIGO
Ce să-mi spui? Mi-ai spus câte ’n lună și în soare!
Ce să-mi spui? Mi-ai spus câte ’n lună și în soare!
