Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/156

  EMILIA
— Să-l ia toți dracii!
Și ție-odată mintea-ți întorsese
O poamă tot ca asta, când credeai
Că e ceva ’ntre mine și Othello…

  IAGO
Hai, nu fii proastă, taci…

  DESDEMONA
— Ah spune Iago,
Cu ce-aș putea să-mi recâștig bărbatul?
Fii bun, vorbește-i… Pe lumina ochilor,
Idee n’am din ce i-a cășunat…
(îngenuche)
— Să nu mă mai ridic dac’am făcut,
Cu gândul, sau cu vorba, sau cu fapta,
Un singur pas alăturea cu drumul,
Sau dacă-auzul, ochii mei au fost
Pe lumea asta-atrași de vreo ispită!
In stradă să m’arunce, îl iubesc,
Precum îl voi iubi întotdeauna.
Cruzimea lui îmi poate lua orice,
Chiar viața-mi poate lua, dar nu iubirea!
Să-mi spuie… — scârbă mi-e de mine însumi,
Când numai mă gândesc la ce mi-a spus…
Dar încă să mai fac!… — aș fi nebună!

  IAGO
I-o biată năzărire… Fii pe pace…
Sânt treburile care-l scot din fire,
Și el se năpustește-asupra altora…