Această pagină nu a fost verificată
150
OTHELLO
DESDEMONA
Cu cine, Doamne? Cum să te înșel?
Cu cine, Doamne? Cum să te înșel?
OTHELLO
Ah lasă-mă odată Desdemona…
Ah lasă-mă odată Desdemona…
DESDEMONA
Othello, plângi? — Ah Doamne Dumnezeule,
Să fiu de vină eu că plângi, Othello?
Tu poate crezi că tatăl meu e pricina
Chemărei tale înapoi, acasă…
Dar ce-s de vină eu? — Mai am eu tată,
Din clipa ’n care te-am numai pe tine?…
Othello, plângi? — Ah Doamne Dumnezeule,
Să fiu de vină eu că plângi, Othello?
Tu poate crezi că tatăl meu e pricina
Chemărei tale înapoi, acasă…
Dar ce-s de vină eu? — Mai am eu tată,
Din clipa ’n care te-am numai pe tine?…
OTHELLO
La ori ce chin să mă supuie cerul,
Pe capul meu să plouă umilirile,
Să’nnot până la gât în sărăcie,
Să-mi văd în lanțuri pus tot viitorul,
Și tot aș mai putea găsi în suflet
O urmă de nădejde și răbdare…
Dar vai, să faci din mine o momâe,
Pe care s’o arate toți cu degetul!
Și poate și-asta, și asta-aș fi ’ndurat-o!
Dar chiar s’ajung gonit de-aici, din inima
In care-am strâns comori peste comori,
Izvorul dela care-mi beau chiar vieața,
Sau moartea, fiindcă fără el eu mor,
Mor, mor răpus de sete,
— De-acolo chiar să fiu gonit, din inima
La ori ce chin să mă supuie cerul,
Pe capul meu să plouă umilirile,
Să’nnot până la gât în sărăcie,
Să-mi văd în lanțuri pus tot viitorul,
Și tot aș mai putea găsi în suflet
O urmă de nădejde și răbdare…
Dar vai, să faci din mine o momâe,
Pe care s’o arate toți cu degetul!
Și poate și-asta, și asta-aș fi ’ndurat-o!
Dar chiar s’ajung gonit de-aici, din inima
In care-am strâns comori peste comori,
Izvorul dela care-mi beau chiar vieața,
Sau moartea, fiindcă fără el eu mor,
Mor, mor răpus de sete,
— De-acolo chiar să fiu gonit, din inima
