Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/150

Ajunsă iezer stătător în care
Broscoii se prăsesc și se încalecă…
Intoarce-ți într’acolo fața ta
De tânăr heruvim cu buze roșii,
Să vezi ce Iad în ea se oglindește!

  DESDEMONA
Dar tu Othello știi că sunt curată…

  OTHELLO
Curată da, ca muștele de vară
Ce ’n zbor prin zalhanele se ’mpreună…
Ah floare minunată de pădure,
De-al cărei greu parfum te doare capul, —
De ce, de ce te-ai mai născut pe lume?

  DESDEMONA
Ce crimă săvârșită-am în neștire?

  OTHELLO
Cum? fața ta, această albă pagină,
Să poarte scris cuvântul «desfrânată»?
Ce crimă? — Ah, femeia mea de stradă,
Să-i spui pe nume-ar fi să-mi fac obrajii
Ca foalele să-mi ardă de rușine,
Până’mi prefac rușinea în cenușe…
Ce crimă? Cerul uite ’ntoarce capul,
Și luna ’nchide ochii să nu vadă,
Iar vântul deșucheat ce se sărută
Cu tot ce-i iese ’n cale, amuțește
In inima pâmântului de spaimă…
Ce crimă? — Ah femeie desfrânată…