Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/144

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL IV
145
Te chem eu când o fi. (lui Lodovico) Iubite domn,
Mandatul este clar… Mă ’ntorc în țară…
(Desdemonei)
— Hai, pleac’ odată! (Desdemona pleacă) Și rămâne Cassio,
(lui Lodovico)
Cinezi cu noi… Bine-ai sosit la Cypru…
— La naiba cu maimuțele și țapii! (iese)

  LODOVICO
E ăsta minunatul nostru Maur?
Pe-al cărui suflet larg jura Senatul?
Stăpân pe toți, stăpân pe sine însuși?
Și ’n zaua cărui nicio slăbiciune,
Și nicio întâmplare nu putea
Să facă vreo spărtură cât de mică?…

  IAGO
E-atâta de schimbat!

  LODOVICO
— E’n toate mințile?

  IAGO
E cum îl vezi… Mi-e oare ’ngăduit
Să spun cum e și cum ar fi să fie?
— Dă Doamne să-l vedem așa cum trebuie…

  LODOVICO
Să dea în Desdemona… S’o lovească!