Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/143

Această pagină nu a fost verificată
144
OTHELLO
  DESDEMONA
— Dacă ți-i supără…
Prezența mea… (se retrage)

  LODOVICO
— Vezi ce soție-ascultătoare?
— Hai cheam-o, generale, înapoi.

  OTHELLO
Madam!

  DESDEMONA
Stăpâne?

  OTHELLO (lui Lodovico)
— Ai ceva cu ea?

  LODOVICO
Eu nu…

  OTHELLO
— Atunci de ce să se întoarcă?…
Ori fiindcă știe pe-alții să-i întoarcă?
— Și mai ales să plângă… da, să miorlăie.
Ca ori și ce femeie-ascultătoare…
Așa de-ascultătoare… (Desdemonei) Nu mai plângi?
Dă-i drumul, hai… (lui Lodovico) In ce privește ordinul…
(Desdemonei)
— Ah lacrime vopsite cu boia!…
(lui Lodovico)
Mă cheamă la Veneția… (Desdemonei) Hai pleacă!