Această pagină nu a fost verificată
ACTUL IV
139
Doamne, și ce mironosiță! — Asta înșală din pat și-un împărat!
IAGO
Potolește-te, nu te mai recunosc.
Potolește-te, nu te mai recunosc.
OTHELLO
Naiba s’o ia. Spun numai cine mi-e! Doamne, și-ce lucrătură! Ce minte iscusită! Câtă artă! Ce mai muzicantă! Cu glasul ei duce de nas și-un urs înfuriat!
Naiba s’o ia. Spun numai cine mi-e! Doamne, și-ce lucrătură! Ce minte iscusită! Câtă artă! Ce mai muzicantă! Cu glasul ei duce de nas și-un urs înfuriat!
IAGO
Cu atât mai rău pentru ea.
Cu atât mai rău pentru ea.
OTHELLO
De-o mie, de un milon de ori mai rău! Și ce fire blândă!
De-o mie, de un milon de ori mai rău! Și ce fire blândă!
IAGO
Chiar prea blândă…
Chiar prea blândă…
OTHELLO
Nu, nu, e limpede ca ziua… — Și ce păcat, Iago, ce păcat că e așa…
Nu, nu, e limpede ca ziua… — Și ce păcat, Iago, ce păcat că e așa…
IAGO
Dacă mai ți-e și milă de ea, dă-i iscălitură la mână, dă-i certificat de bună purtare… Fiindcă dacă pe tine nu te doare, pe cine naiba să doară?
Dacă mai ți-e și milă de ea, dă-i iscălitură la mână, dă-i certificat de bună purtare… Fiindcă dacă pe tine nu te doare, pe cine naiba să doară?
OTHELLO
O tai în bucăți! Să-mi puie mie coarne?
O tai în bucăți! Să-mi puie mie coarne?
