Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/13

Această pagină nu a fost verificată
14
OTHELLO
(Cum pare că și e!…) — ca fata ta,
La ceasul ăsta fără soț al nopței,
Să fie dusă de un om cu plată,
Un biet gondolier,
In patul de desfrâu al unui Maur,
— De e cu știrea și cu voia ta,
Atunci într’adevăr, te-am… deranjat!
Dar dacă nu, ești tu nedrept cu noi.
Adică, peste ori ce bună creștere,
Să viu să-mi bat eu joc, de-un venerabil?
Afară dacă nu-i cu știrea ta,
Copila ta cam a sărit pârleazul…
Legându-și frumusețea și norocul
De-o haimana ce azi e-aici și nu e!
Tu caut-o, și dacă-i în odae,
Asmute toate legile asupră-mi,
Că vin să te-amăgesc!

BRABANȚIO
— Să vie-o torță!
O torță! Toată lumea să se scoale!
Visasem eu urât! — Blestemăție!
Să-ți vie nebuniile! — O torță!
Lumină, hei, lumină! (Pleacă de la fereastră)

IAGO
— Acum te las.
Adio, nu e practic pentru mine
Să fiu citat ca martor contra Maurului,
Cum sigur că voi fi, dacă rămân…