în care mai plutește o ușoară boare de smirnă și busuioc.
In viroaga Peleșului ce-și cântă din clopoțeii cascadelor imnul turburător al măreției divine, aproape de Castelul Foișor, cuib de odihnă al M. S. Regelui în scurtul popas de vacanță, în umbra codrului de fagi dela poalele Furnicii, Suveranul a așezat o bisericuță, veche de peste o jumătate de mileniu, descoperită de M. Sa într’unul din satele de munte ale Ardealului.
Și podoaba aceasta nouă, dă o mai mare strălucire acelui colț fermecător, unde Regii României se simt mai aproape de Dumnezeu.
In afară de aceasta, M. S. Regele este iun mare iubitor al -șezătorilor. La Centrele de Inițiere pentru formarea Comandanților dela Breaza, Predeal și Sf. Gheorghe, Marele Străjer a întârziat de-atâtea ori sub coviltirul nopților cu lună în jurul focul străjeresc, alături de străjerii adunați la șezătoare. Ii place nespus de mult cântecul popular, glumele, ghicitorile, strigăturile, jocul românesc.
Ce minunată prețuire a tradițiilor din partea Marelui Străjerl:
„Această credință și această muncă pentru ridicarea tineretului și pentru înzestrarea sufletească a țării, se bizue atât pe ziua de eri, cât și pe ziua de azi.
Și amintirile trecutului, vitejiile trecute, cu năzuințele și speranțele în vremuri mai bune decât cele de azi, întrunindu-
